În afară de cartea preşedinţiei României, în dezbaterea de ieri seară au mai fost puse în joc trei cărţi. Să ne facem, pentru moment, că nu recunoaştem, într-una dintre ele, Cartea, păstrîndu-ne pentru final obiecţiile legate de abuzarea Bibliei într-un show electoral.

Aşadar, să vorbim mai întîi despre perechea de cărţi etalată de Geoană în faţa aşilor scoşi pe rînd din mînecă de Băsescu.

1. Codul bunelor maniere astăzi de Aurelia Marinescu.

Am citit-o: autoarea e o tanti destul de misogină, căreia nu i-aş lăsa în preajmă copiii pentru a-şi aplica pedagogia, pedagogie a cărei încălcare provoacă, presupun, indignare printre coafezele de cartier.

Alta e însă obiecţia mea: un om cu adevărat exersat în politeţea rafinată nu va face niciodată cadou o asemenea carte. Episodul carierei diplomatice ar fi trebuit să-i fie suficient candidatului Geoană pentru a-şi însuşi şi exersat nuanţele politeţii subtile, în care aluzia şi eleganţa ironică sînt preferabile puseelor pedagogice – care ne sînt, de pildă, permise faţă de copiii obraznici – dar care, altfel, trădează o înţelegere mecanică, aş spune pavloviană, a bunelor maniere. O înţelegere care inhibă spontaneitatea, te privează de farmecul dezinvolturii şi, mai ales, apostrofează curajul de a spune merde atunci cînd chiar îţi pute ceva.

Aşadar, Mircea Geoană – oferind în dar Codul bunelor maniere – e la fel de manierat pe cît e de elegant unul care-şi poartă hainele de brand cu eticheta la vedere.

2. Încredere de Mircea Geoană

Apărută la Nemira, editura lui Valentin Nicolau, fost director TVR pe vremea lui Adrian Năstase, Adrian Năstase care publica, la aceeaşi editură – în anul electoral 2004, un volum pe care nu-l cumpăra nimeni. (Ca fost librar, pot certifica asta)

Obiecţie: un autor important nu oferă cărţi cadou decît prietenilor foarte apropiaţi. Împărţitul exemplarelor de autor în stînga şi-n dreapta , fără discernămînt, e un simptom de debutant provincial care, eventual, chiar şi-a sponsorizat ambiţiosul volumaş. Desigur, domnul Geoană o fi aflat că ar exista obiceiul ca scriitorii să se cadorisească între ei cu propriile producţii şi o fi vrut să ne arate, într-un mod destul de paradoxal, că Băsescu nu scrie cărţi; OK, ştiam asta. Însă, poate că domnul Geoană nu ştie că, pentru a fi socotit scriitor, nu e suficient să intri în circuitul schimbului de tipărituri. Pentru că, în absenţa ecourilor în breaslă (cronici, citări), conform aceleiaşi logici paradoxale, Băsescu, nescriitorul, e un mic Socrate.

Pe site-ul editurii, bestellerul Încredere e deja redus cu 20%. O fi o reducere de preţ? Sau reprezintă procentele de încredere pierdute de candidatul Geoană după prestaţia din ultimele nopţi?

3. Biblia

Aici Mircea Geoană nu are nici o vină. O spun scurt şi supărat: mi s-a părut mizerabilă opţiunea lui Turcescu pentru utilizarea Cărţii. O reacţie a BOR nu mi s-ar părea nepotrivită, mai ales că n-ar presupune exprimarea vreunei simpatii pentru unul sau altul dintre candidaţi. Butaforia, cutiuţa cu secrete, mizanscena, cadenţa secvenţelor, patetismul vocal al moderatorului, toate au transformat Cartea într-un soi de fetiş magic.

Obiecţie: Turcescu o fi vrut, în sufleţelul lui chinuit de etica ratingului, să combine momentul depunerii jurămîntului de către un demnitar cu cel al depunerii mărturiei de către un martor sau acuzat în faţa instanţei. Din păcate, cele două situaţii nu pot fi alăturate decît în mintea unuia care nu are deloc familiaritatea exerciţiului spiritual: jurămîntul unui demnitar e un angajament, referindu-se mai cu seamă la acţiuni viitoare; în instanţă, jurămîntul se referă la evenimente trecute, iar Biblia sau crucifixul sînt opţionale, nu vîrîte sub nas sau scoase din cutiuţă; trec peste observaţia la îndemînă că nu se face justiţie la televizor, şi o fac pe aceea că mărturisirile angajante se fac în urma unor pregătiri importante, altele decît punerea la punct a unei regii de show TV. Domnul Geoană probabil că ştie asta, de vreme ce, după cum spunea aseară, are bunul obicei de a se spovedi.

Deci, deşi sînt convins că a existat un soi de corecţie fizică la Ploieşti, în 2004, iar Băsescu a şi recunoscut într-un fel asta, aş fi asistat bucuros la un moment de indignare spontană şi chiar violentă, din partea oricăruia dintre candidaţi. Aş fi aplaudat, carevasăzică, zborul unei Biblii aruncate în capul lui Turcescu. Că tot se ţine turul 2 de Sfîntul Nicolae, cel care n-a ezitat să apere credinţa bruscîndu-l, se zice, pe ereticul Arie.

UPDATE: O opinie despre utilizarea Bibliei în dezbatere, aici, pe voxpublica, sub semnătura lui Alin Ionescu.