Deşi o expoziţie de grup a artiştilor Ion Grigorescu, Nicu Ilfoveanu & Vlad Gherghiceanu, Sorin Neamţu, Ciprian Paleologu, Virgil Scripcariu şi Bogdan Vlăduţă, evenimentul Construcţii auxiliare provizorii nu este rezultatul unui proiect comun. Paradoxal însă, ceea ce absolvă de improvizaţie şi eterogenitate acest eveniment este tocmai asumarea individuală şi programatică a precarităţii şi nedesăvârşirii operelor expuse. Astfel, coerenţa proiectului este dată de opţiunea artiştilor de a expune doar lucrări cu o puternică marcă de “neterminat”, de “neînchegat” şi improvizat. Lucrări abandonate ori doar suspendate pe traseul dintre gând, proiect şi operă, greu definibile în absenţa unui caracter definitiv.
A devenit cel mai bun ziar din România. Din păcate, nu şi cel mai de succes. Gloria puilor vii e demult apusă, iar ideile vii nu aduc prea mult profit.
Sînt acolo nişte oameni cu adevărat valoroşi, care scriu încântător: Ioana Lupea, Sorin Ioniţă, Mircea Marian, Mircea Mihăieş, Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici, Răzvan Exarhu, Mircea Cărtărescu. Şi mai sînt şi alţii. Pe nici unul n-ar trebui să-i piardă jurnalistica din România.
De aceea, ne-am hotărît să le facem, după puterile noastre, un pic de reclamă. Într-un fel, şi ca să ne răscumpărăm vina că-i citim mai ales pe internet .
Sintetic, un clip cu o coloană sonoră cum nu se poate mai potrivită pentru nişte oameni care-şi păstrează încă modestia şi onestitatea. Fără să dezerteze către redacţii poate mai generoase dar mult mai înrobitoare. Aşadar, pentru ei, AC/DC, Ain’t No Fun (Waiting Round To Be A Millionaire).
Şi, pentru că Youtube are limită de calitate, mai jos aveţi ilustraţiile originale.
Colegul nostru maghiar, despre care bănuim că votează cu UDMR-ul şi că joacă Doom, s-a adăugat cauzei pe care am lansat-o deja pe Facebook. Şi i-a şi făcut un tricou mişto, cam împotriva propriilor convingeri politice.
Dacă tot am prins un exemplar aşa de rar, am zis să lansăm campania şi aici, punînd la bătaie cîteva tricouri pentru susţinerea cauzei. Scrie aşadar ce crezi despre referendum, o chestie cît mai inteligentă, chiar dacă împotrivă. Poţi intra în lista scurtă a premianţilor.
UPDATE: Descoperim oameni cu păreri diferite (bravo lor!) care, taman azi, fac acelaşi joc de cuvinte. De unde înţelegem că sîntem de partea celor mai cu imaginaţie?
Nu există AF, PF, SRL sau SA în România asta care să nu tipărit la un moment dat un fluturaş de bun simţ. Iar, dacă cumva n-a făcut-o, a fost pentru că cineva din staff-ul AF-ului şi-o fi pus , înainte de a lansa comanda, o întrebare de şi mai mult bun simţ: care o fi rata de răspuns la tipăriturile astea meschine?
Noi, la departamentul de markething de la Shortlist, am găsit soluţia care alungă îndoiala: înlocuiţi fluturaşii cu banii pe care-i încasaţi (la magazin, la atelier, la depozit, la biroul de vînzări). Un tiraj onorabil de flyere sau broşurele costă cîteva sute de lei. O ştampila, cîteva zeci.
Ştampilaţi-vă aşadar mesajul pe banii încasaţi şi veţi fi siguri că nimeni nu vă va arunca fluturaşul în primul coş de gunoi.
Nu e o idee de marketing, dar te-ar putea ajuta să economiseşti nişte bani. Sau timp. Iar dacă eşti avocat, poate chiar să faci bani.
Să presupunem că ţi se ia carnetul pentru că nu te-ai lăsat depăşit de o maşină cu girofar. Contestă decizia şi prezintă-te în faţa instanţei cu argumentul:
Onorată instanţă, oricît de încet aş fi mers, maşina cu girofar nu m-ar fi putut depăşi. Aveam faţă de ea un avans de 50 de metri şi rulam cu 90 km/h. Maşina senatorului probabil că avea o viteză mai mare, din moment ce sînt acuzat că nu i-am îngăduit să mă depăşească. Să zicem că mergea cu 180 km/h, viteză suficientă pentru ca depăşirea să fi fost efectuată în ceva mai mult de o secundă. Într-adevăr, privind în oglindă, am tot văzut-o apropiindu-se. Însă, onorată instanţă, simţurile pot fi înşelătoare chiar fără a mai lua în calcul faptul că obiectele din oglindă sînt mai aproape decît par.
.
ultimele comentarii